Boli - Cancerul rectal
Se dezvoltă cel mai frecvent dintr-un polip anal care cuibărește celule transformate malign, adică celule canceroase. Inițial invadează peretele rectal, cu timpul îl depășește, astfel se dezvoltă atât un lumenul intestinal, cât și în țesuturile din jurul rectului. În evoluție cancerul pătrunde în venele și vasele limfatice din zonă și prin acestea ajung în ficat.
Ei se pot fixa la nivelul ficatului sau se răspândesc în tot organismul și se înmulțesc în organele atinse dând naștere la metastaze. De aici se întelege importanța îndepărtării polipilor și depistării precoce a cancerului rectal.


|
|
Care sunt simptomele cele mai frecvente?
Mult timp rãmâne asimptomatic. Simptomele de debut sunt comune cu alte boli ale regiunii anale. Amintim unele din simptomele care reprezintă un semnal de alarmă. Rectoragie neritmată de scaun, emisia unei secreții mucoase amestecate cu sânge, schimbarea ritmului scaunelor, alternanța diaree-constipație, senzația de plenitudine, balonare, imposibilitatea eliminării scaunului, scaun subțire-aspect de creion, scăderea în greutate caracterizează stadiile avansate. La prima consultație efectuez rectoscopia la toți pacienții. Dacă, constat orice formațiune suspectă o îndepărtez sau dacă este prea mare recoltez un fragment care se trimite la examen histopatologic-examinare la microscop.
Care este tratamentul? Tratamentul complex este determinat de tipul de celule canceroase, mărimea și gradul de invadare al formațiunilor anatomice din jur și de existența metastazelor. Un rezultat histopatologic pozitiv pentru cancer este urmat de o investigare completă a bolnavului. După aceasta începem tratamentul a cărei parte obligatorie este intervenția chirurgicală. Dimensiunea și localizarea formațiunii tumorale față de aparatul sfincterian va condiționa salvarea orificiului anal. Chimioterapia și radioterapia completează tratamenul chirurgical. Folosirea aparatelor de sutură mecanică în chirurgia rectului a permis păstrarea în mai multe cazuri a aparatului sfincterian. Totuși sunt cazuri când salvarea sfincterului nu este posibilă, trebuie îndepărtat odată cu tumoarea. În aceste cazuri capătul intestinului gros este adus la suprafața tegumentară. Scaunul este colectat într-o pungă specială, care se atașează cu ușurință în această zonă și închide etanș conținutul acesteia izolându-l complet de lumea înconjurătoare.
|