Este o boală larg răspândită în cadrul populației, poate fi privită ca boală de civilizație, cu determinism multifactorial, în dezvoltarea căreia un rol important se atribuie sedentarismului (șezut prelungit, obezitate) alimentației necorespunzătoare, săracă în fibre vegetale, lichide, nerespectarea orarului principalelor mese, deficiențelor de igienă locală, gravidității și nașterii pe cale vaginală, ereditatății, dar poate fi și secundară altor boli - ciroza hepatică, hipertensiune portală.
Nodulii hemoroidali sau popular hemoroizii, sunt dilatații supranormale ale venelor din peretele canalului anal și al anusului. Se clasifică în hemoroizi interni, cei care se dezvoltă în interiorul canalului anal, iar cei care se dezvoltă în afara acestuia, îi numim hemoroizi externi. Care sunt cele mai des întîlnite simptome și semne? Simptomul care sperie cel mai des pacientul este sângerarea, se elimină după scaun sau efort fizic un sânge proaspăt, roșu, care apare ca o pată pe hârtia igienică sau sub forma unor picături de sânge. Uneori se întâmplă să țîșnească în jet, colorând apa din toaletă. Deseori hemoroizii interni prolabează (ies) prin orificiul anal; se manifestă prin prurit, arsuri perianale, secreții incolore care apar pe lenjerie, senzație de corp străin intraanal, senzația că e ceva în plus. Durerea nu este prezentă de la început, dar poate apare odată cu complicațiile hemoroizilor, de exemplu, inflamația pachetului hemoroidal sau coagularea sîngelui din aceste vene mult dilatate determinând tromboza hemoroidală. |
În aceste cazuri nodulul hemoroidal crește în dimensiune, apare pe suprafața muco-tegumentară la nivelul orificiului anal, se poate palpa cu degetul o formațiune de mărimea unui bob de mazăre sau chiar mai mare.
Intensitatea durerii nu este dependentă de poziția bolnavului, se accentuează la emisia de scaun, poate fi însoțită de scurgeri perianale brun-negricioase. În lipsa tratamentului adecvat durerea crește în intensitate câteva zile, după care scade în intensitate și se menține o jenă dureroasă pe o perioadă de câteva săptămâni.
Este important să amintim că simptomele dominante ale bolii hemoroidale: sîngerarea, scurgerile perianale, pruritul, prolabarea prin orificiul anal, pot apare și în alte afecțiuni ale rectului și anusului, pot fi și semnele unui cancer rectal!!!
Care este tratamentul acestei afecțiuni?
Boala hemoroidală se tratează medical în primele stadii prin corectarea factorilor de risc (sedentarism, obezitate, alimentație bogată în glucide), evitarea constipației prin adoptarea unei diete bogate în fibre vegetale și lichide, mese regulate, masticație corectă, evitarea șederii prelungite pe wc, tratament local cu unguente și supozitoare în cazurile acute, uneori necesită tratament medicamentos administrat pe cale orală ( pe gură.)
Iată 4 lucruri mici care ne protejează de probleme mari:
1. Mergeți la toaletă când apare senzația de scaun, nu incercați să-l amânați!
2. Evitați statul prelungit la toaletă prin activități “aferente"
3. Consumați zilnic 2l de lichide, alimente bogate în fibre vegetale, respectați principalele ore de mese, mestecați bine alimentele!
4. Faceți mișcare zilnic!
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Cazurile mai grave și cele care nu răspund favorabil la tratament conservator, necesită tratament instrumentar ambulator. Acestea sunt:
* Scleroterapia - injectez substanțe sclerotizante în jurul pachetelor hemoroidale în zone lipsite de sensibilitate dureroasă, induc o minimă cicatrizare prin aceasta obstruând vasele de sânge care alimentează pachetul hemoroidal.
*Crioterapia - se practică distrugerea hemoroidului prin aplicare locală de nitrogen lichid care îngheață zona de contact *Fototerapia - se practică distrugerea hemoroizilor cu radiații infraroșii.
Cura chirurgicală prin sutura mecanică (stapler) Cura chirurgicală Fergusson este una dintre procedeele operatorii cele mai răspândite, se efectuează manual, are dezavantajul unei durate mai lungi față de operația cu staplerul, dar excizia se efectuează la vedere, sutura este efectuată manual cu grijă deosebită pentru tensiunea în suturi, parametru important ce determină durerea postoperatorie.
|